Dr. Florin Leca Doctor’s Vet Univers cardiologie veterinara

Clinica Doctor's Vet Univers

Locul unde anii de efort, studiu și devotament ai SPECIALISTULUI se întâlnesc cu marea pasiune a OMULUI Florin Leca: DRAGOSTEA PENTRU ANIMALE!

Există în viața de medic două situații cumplite din punct de vedere emoțional: atunci când îți recunoști neputința sau eșecul, și atunci când te-ai dedicat 110% pentru un caz, ai făcut tot ce se putea omenește posibil, dar privești aparținătorul în ochi și observi că acesta eșuează în a înțelege toată frustrarea ta de medic, toată frământarea ta umană și pleacă nemulțumit!

Doctor's Vet Univers

Aparatul cardiovascular reprezintă chintesența dinamicii materiei vii, iar inima este, după cum spunea în 1938, ilustrul profesor de fiziologie Dimitrie Călugăreanu, „un motor ideal”. Este firesc, deci, să consideri examinarea acestui aparat ca piesa centrală a actului medical. Prin urmare, această examinare nu poate fi efectuată în mod simplist și banal, sau superficial, necesitând o atenție deosebită în cadrul consultației clinice, dar, și mai important, în consultația paraclinică. Multitudinea examinărilor paraclinice necesită timp, experiență, calitate tehnică și atenție. Poate ar fi mult mai oportun să explicăm, pentru persoanele fără experiență științifică, ce înseamnă acest tip de examen: consultație clinică generală care include și examinarea aparatului cardiovascular (inclusiv auscultația cardiopulmonară sau determinarea pulsului), dar și examinarea paraclinică ce include o serie de determinări morfo-funcționale complexe (electrocardiografia, tensiunea arterială, ultrasonografia cardiacă, radiologie și radioscopie, teste farmacodinamice etc.). Dacă adăugăm și caracterul adaptativ al aparatului cardiovascular (spre exemplu, în stările vegetative, cordul funcționează cu o frecvență de 45-50 bpm la un Labrador Retriever, în stare de alertă până la 160 bpm și, în condiții de efort extrem, poate ajunge la 300 bpm), înțelegem că evaluarea acestuia trebuie făcută în mod exhaustiv, necesitând, deci, toată atenția medicului, dar și o clinică dotată cu aparatura necesară realizării acestor investigații.

Era, deci, clar pentru mine că nu puteam realiza aceste lucruri într-o clinică de medicină generală. Conceptul de medicină de specialitate nu era obișnuit în România, după cum nici cunoașterea patologiei complexe a afecțiunilor cardiovasculare nu era foarte bine înțeleasă sau integrată în practica medical-veterinară. Astfel, a devenit o prioritate pentru mine să am o clinică, un laborator științific unde să pot studia, în amănunt, toate aceste aspecte.

Provocările au fost mari, dar mă consider, totuși, norocos dacă ne gândim că ilustrul profesor S.J. Ettinger a deschis, în anii `70, o clinică de cardiologie veterinară în S.U.A. și a dat faliment. Cred că latura financiară a fost, până la urmă, un obstacol pe care noi, românii, am știut dintotdeauna să îl depășim. Însă, cel mai greu a fost să integrez acest tip de medicină în conceptul care domina medicina veterinară în acei ani, și anume conceptul de medicină generală. Cred că cea mai deprimantă întrebare pentru mine era: “Și nu faceți și sterilizări, vaccinări etc.?”. Uneori, aceste întrebări erau însoțite de priviri mirate și întrebătoare ale deținătorilor de animale (observați că rămân consecvent formulării deținători de animale și nu proprietari de animale!). Îmi place să îmi stabilesc anumițe țeluri, obiective sau praguri de atins, deci continuarea unui proiect de acest nivel nu a reprezentat decât firescul parcurgerii unor etape. Uneori, firescul este însoțit de dificultăți.